Toamna , cand toti eram fericiti


Astazi , inteleg de ce, de cind is mica anotimpul meu preferat e toamna .Din trei motive : ploaia, popusoii si culesul poamei .Una dintre clipele cele mai frumoase de care des imi aduc aminte e secunda in care intra  masina cu popusoi in ograda. Nu-mi mai trebuiau  nici Barbie , nici prieteni , nici desene animate . Eram eu si popusoii , de fapt eu in popusoi .  Noi ii aduceam acasa cu tot cu planta uscata . Si eu ma urcam in virf si ma apucam sa-i dezbrac unul dupa altul ,asa cum  dezbraca un barbat infierbantat o femeie . Cat despre culesul poamei … nu eram cine stie ce  activa : ma asezam sub un butuc, mai la umbra si numaram masinile care treceau pe autostrada : 5 rosii , 1 verde …10 albe . Eu asteptam pranzul .         Ah , pranzul pe deal : un calcai de paine cu slanina si usturoi  si un paharel de vin: un pranz saracut , dar ce conteaza ..eram toti impreuna asezati pe pamant .

Eram fericiti . O stersatura de frunte cu poalele camasei si din nou la munca …pana seara cand lasam via pustie.

Immagine

Intr-o zi de august ma plimbam pe drumurile din Sudul Italiei   cu aparatul e fotografiat legat la gat si sticla de Coca-Cola care devenise ceai  in mana…si iaca cum niste oameni necunoscuti care culegeau rosii m-au teleportat acasa , la Moldova , Toamna…Cand toti eram fericiti

Anunțuri

9 comentarii

    1. nu …FEricirea era acolo cu masinele colorate si cu paine cu usturoi , era acolo cu munca si cu sudoarea..si cu satisfactia ca ai umplut un paner de poama …si cu vioara facuta din plantele popusoiului …Aia era fericirea , prietene . Hug you too

  1. Mi-ai facut pofta de porumb fiert 😀 Si eu participam la cules de popusoi, dar de cand bunicii au vandut casa si pamantul si s-au mutat la bloc intre betoane n-am mai trait asemenea momente 😦
    Eu am vazut la inceputul lui septembrie un documentar facut de un englez care a vizitat Republica Moldova insotit de o tanara cu care se intelegea in engleza.La un moment dat tanara l-a dus la bunica ei sa-i arate ce avea prin batatura.Batranica a fost foarte incantata de musafir, i-a dat niste palinca (sau tuica nu mai stiu exact 😀 ) l-a asezat la masa si dupa ce a pranzit omul, femeia l-a dus prin gradina ei fermecata.Avea acolo de toate si rosii si castraveti, varza, conopida…atat de multe ca nici nu mai avea nevoie sa mearga la magazin.Era foarte fericita ca isi muncea singura pamantul si nu avea nevoie de nimic si a zis ca pe timpul comunistilor Moldova era numita Tara Soarelui pentru ca era soare din belsug si recoltele erau bogate.Englezul a fost foarte incantat si a privit-o cu admiratie.Mi s-a parut o poveste tare draguta 🙂

    1. Chiar daca santem tari sarace , frumusetea naturii si fericirea pe care ti-o ofera peisajul unei vii plina de struguri sau un camp de popusoi sant de nedescris …Lucruri pe care un englez, un italian , un francez nu pot sa le inteleaga …Lucruri care ne apartin noua ..tarilor agricole , tarilor sarace 🙂 Ps. daca fierbi porumb , trimite si mie 🙂

      1. Occidentalii sunt uimiti cand ne vad cum lucram noi pamantul ca in urma cu peste 100 de ani.Intr-adevar, ei nu-si pot imagina acest lucru pentru ca la ei totul este industrializat si de asemenea nu cunosc nici satisfactia de a-ti lucra pamantul cu propriile tale maini 🙂
        Sa-ti verifici mail-ul, te asteapta 2 popusoi aburinzi 😀

  2. frumos articol,imi aduce aminte de vremuri frumoase. Pentru mine, toamna, pe cand eram copil, a insemnat inceperea scoalii. Ma intalneam cu colegii, dadeam un fotbal, stateam la o poveste…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s